Doi tineri frumosi si liberi. Dragoste la prima vedere! Planuri de viitor! Un copil! Bucurie! Dupa o sarcina dificila vine si minunea! Un pui de om cu chip de inger, puiul nostru! Planuri, vise, sperante, un copil ireal de frumos iar noi foarte foarte mandri de el. Doi ani si jumate am asteptat sa vina timpul sa vorbesca dar nimic … am crezut putin in primele sfaturi sau pareri: “este baiat, va vorbi mai greu”, “asa sunt baietii” dar baiatul nostru se juca in continuare in tacere, fapt ce a dus incet incet la spulberarea sperantelor.

Prima vizita la Bucuresti la clinica particulara Hipoacuzie Profunda, tristete si deznadejde. A urmat vizita la un alt spital unde ni s-a indicat ferm un verdict: auz selectiv. Constatand asta am plecat la Iasi de unde ne-au asigurat ca o sa fie bine doar sa scoatem din program orice reclama, televizor sau calculator, nicio urma de tehnologie in preajma lui Teo. Am eliminat tot. In schimb? Nimic. Tacere. O tacere absurda in care ascultam pierduti bataile inimilor noastre triste. Pentru ca rezultatele nu s-au vazut am mers la Bucuresti la Institutul Obregia care ne-a comunicat clar si raspicat: “Autism infantil”. Cuvintele astea auzite de un parinte inseamna o palma rece si grea peste fata, un soc, o gluma proasta si hilara… greu de descris. Mama incet incet a acceptat, “asa a fost sa fie” spunea uneori privindu-l pe Teo cum se joaca linistit, singur, fara o imensa dorinta de alti colegi in jocul sau. Eu insa, tatal, foarte greu… Cautari, disperare, terapeuti, terapie, plans crize si iar disperare. Dupa munca asidua a aparut primul A, greu dar a fost. Incet si sigur am invatat sa rostim cateva cuvinte si nu in romana pentru ca Teo a decis sa isi aleaga vorbele in limba engleza, forme, culori, alfabet, cantece, scris, desenat. A invatat singur steagurile a 152 tari. Timpul a trecut si abia la 6 anisori si jumatate a spus “Mami”. Avem un copil special. Suntem mandri de copilul nostru special. Este al nostru si nu am schimba nimic la el. Viata alaturi de Teo este o aventura si o provocare continua. Nu este usor… cui i-ar fi? Dar noi stim ca exista speranta pentru ca Teo este comoara noastra de vise frumoase. Te iubim neconditionat micutul nostru geniu!”