“Sufletele speciale iau adeseori forme angelice. Poate veți spune că sunt lipsită de modestie. Poate veți gândi că exagerez. Poate da, poate nu. Sunt mama lui Denise și cunoscând-o vă spun că găzduiește un astfel de suflet. Înfățișarea noastră are ca expresie valorile noastre morale și spirituale. Privind chipul unui om, sufletul tău simte confort sau nu, fericire sau tristețe, extaz sau agonie, încântare sau dezgust. E în funcție de calitatea celui privit și de emanația spirituală a acelui suflet.

Cei care o cunosc pe Denise, știu cum e să fie în prezența ei, știu cum liniștea ei se revarsă peste ei și cum se simte puritatea amestecată cu Iubire când le inundă sufletul. Anii trec în firescul lor, mai greu, mai ușor, mai repede…parcă ieri încercam să o învăț pe Denise propriul nume…la aproape 6 ani. Am muncit împreună enorm și doar așa am reușit după mii de ore de terapie comportamental adaptată, după mii de ore de lucru cu ea, eu personal; cu lecții terminate chiar și la 12 noaptea, fără zile sau ore de distracții decât în vacanța mare.

A crescut, a evoluat, și trecem prin etapele vieții, cot la cot, colege de bancă din clasa întâi și actualmente în clasa a VI-a, prietene de viață și de Lumină, mamă și fiică. Crescând și apărând noi și noi informații, în viața de zi cu zi sau la școală, urmează să continue terapiile la terapeuți dar și acasă, pregătindu-se mereu pentru următoarea perioada de timp.

Sunt mândră de fetița mea, dăruită de Dumnezeu cu dărnicia Sa Regească. E o fetiță autistă sau o fetiță normală într-o lume autistă?!…mi-e greu să mă pronunț…Denise spune că Lumea e Strălucirea frumuseții divine iar Viața e Darul suprem. Îi dau dreptate. Anul acesta Denise a împlinit, la sfârșitul lui februarie, 13 ani, iar eu mă pregătesc să mai trag o dată aer in piept. O fac cu convingere …de fiecare dată e doar un alt început. “