Robert

Robert

Un chip blajin, duios, un blondut cu ochii albaștri precum cerul senin, o rază de soare avea să intre în viața noastră într-o zi de 24 ianuarie. O bucurie nemarginita! Dar… odată cu ea și o mare încercare la care eram supuși. Un diagnostic menit sa ne intunece zambetele si emotia noastra imensa. Planurile noastre simple de pana atunci s-au schimbat. Locul lor a fost luat de ganduri triste, deznadejde, suspine si intrebari ce nu isi gaseau nicicum un raspuns. Apoi am inteles: suntem parintii unui copil special, suntem alesi si trebuie sa luptam pentru fericirea lui, pentru viata lui, pentru zambetul sau!

De atunci si pana acum au trecut aproape 9 ani încărcați precum o viață de om, cu momente triste, lacrimi, durere, dar care incet incet au început să se transforme în dorința, putere, izbanda, incredere. Pornind de la cel mai mic nivel, din momentul în care îngerașul nostru nu stătea nici măcar în șezut, nu rostea nici mărar un cuvânt, cu multe ore de terapie visul nostru mare începe să prindă contur, incep sa apară progrese vizibile pe toate ariile. Deși sansele lui erau aproape minime, Dumnezeu ne-a contrazis si ne-a dat mulțumirea sufletească ca după atâta muncă și luptă să ne vedem copilul mergând, alergand, rostind în sfârșit cu mare drag cuvantul “mama”. Desigur este o calatorie lunga… Mai este mult, prea mult până să ajungă la un nivel funcțional cât mai aproape de cel al copiilor tipici insa speranta noastra ca si parinti este infinit mai mare si mai puternica decat distanta pe care o constituie drumul pe care il vom parcurge. Robert este un copil vesel, cu un zâmbet unic și minunat, este un luptător care admiră aparatul foto și camera de filmat, ii place muzica și dansul, este micul artist al familiei. Un suflețel pur, inocent si sensibil cu emoții explozive care își dorește ca într o bună zi să se descurce singur, sa devină independent intr-o lume ce poate cu drag il va imbratisa….”